Vise

SIGMUND FREUD

A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
R
S
T
U
V

1856 - 1939

         
În primele pagini ale lucrarii sale intitulate "Noi conferinte de introducere în psihanaliza", datata 6 decembrie 1932, Sigmund Freud afirma ca teoria visului "ocupa un loc special în istoria psihanalizei si marcheaza o turnanta. Începînd cu ea psihanaliza a facut pasul de la procedeu psihoterapeutic la psihologie a profunzimilor." Teoria visului este aspectul cel mai caracteristic si singular al stiintei psihanalitice, "ceva ce nu are egal în restul stiintei noastre, o portiune de pamînt nou, sustras credintelor populare si misticii". (versiunea franceza: "Nouvelles conferences d'introduction a la psychanalyse", Gallimard, 1984).
            Analiza viselor în psihanaliza ofera posibilitatea sa descifram misterul afectiunilor nevrotice, în speta isteria, si, în al doilea rînd, deschide calea spre inconstient. A devenit celebra expresia lui Freud : visul este via regia [calea regala] spre inconstient.                                                                                                                                                                                                                           
             
Primele mari intuitii legate de vis au fost materializate în anul 1895 cînd Freud considera ca a descoperit misterul viselor. Este vorba de celebrul vis al injectiei Irmei , analizat aproape complet de Freud si publicat în paginile monumentalei sale lucrari "Interpretarea viselor" (1900). Visul este abordat în maniera care va deveni specifica pentru practicienii psihanalizei: cu ajutorul asociatiilor visatorului. Analiza visului (vezi detaliile în cartea citata) scoate la iveala sentimentele de vinovatie ale lui Freud fata de Irma, una din tinerele sale paciente, a carei tratament nu a adus rezultatele scontate. Freud se apara de aceste sentimente negative aruncînd vina, în vis, asupra pacienta însasi, care, chipurile, nu ar fi fost o pacienta docila si ascultatoare, sau asupra unuia din confratii sai, dr. Otto, care s-ar fi facut vinovat de o interventie medicala neglijenta (o injectie cu o seringa infectata).
           
Dupa analiza visului sau care se dovedeste a fi cît se poate de coerent, Freud declara pe buna dreptate: "visul nu este ceva lipsit de sens, nu este o absurditate si, spre a ni-l explica, nu este necesar sa presupunem ca o parte din tezaurul nostru de reprezentari doarme, în timp ce o parte începe a se trezi. Este un fenomen psihic în întreaga acceptiune a termenului si de fapt este împlinirea unei dorinte. Visul, prin urmare, se cere integrat în suita actelor psihice inteligibile din starea de veghe; activitatea spirituala care îl structureaza este o activitatea extrem de complexa." Aceasta afirmatie exprima de fapt o mare deschidere spre activitatea psihicului abisal si mai ales, credinta în determinismul psihic, în ideea ca toate faptele psihice au semnificatie, sens, si se conecteaza la activitatea diurna, chiar daca într-o maniera mai putin vizibila. Contrar opiniei generale a lumii stiintifice a epocii sale, pentru Freud visul este o activitate psihica coerenta, care poate face obiectul unei analize profunde.

             Definitia completa a visului include însa si alte descoperiri inedite, care constituie într-adevar pecetea originalitatii abordarii freudiene: realizarea (deghizata) a unei dorinte (înabusite, refulate)", precizeaza Freud (op. cit., cap. "Transfigurarea onirica", p. 138-139).
Aceasta definitie pune accentul pe doua aspecte esentiale ale teoriei visului: 1. visul este împlinirea deghizata a unei dorinte, si 2. aceasta dorinta este refulata. Putem conchide ca deghizarea ei este cauzata de faptul ca este refulata. Iata motivul pentru care toti cercetatorii visului pîna la Freud nu au putut descoperi aceste fapte: ei au analizat exclusiv continutul manifest al visului, adica forma pe care o are el la trezire, fatada visului, fara sa se sinchiseasca de gîndurile latente care au dus la formarea lui, gînduri la care ajungem prin metoda asociatiilor pusa la punct de Freud.
             Freud merge înca si mai departe si analizeaza natura deformarii visului, care este partial opera cenzurii si partial cea a travaliului visului - procesul complex prin care gîndurile latente sînt transformate în visul propriu-zis. Analiza lui Freud mai include travaliul visului, iar în finalul cartii sale avem si consideratii legate de psihologia procesului oniric: procesele primare si secundare , refularea, inconstientul etc.
Iata de ce "Interpretarea viselor" reprezinta lucrarea capitala despre vis si despre viata inconstienta, care nu a fost egalata pîna azi! Ea ramîne o etapa esentiala în studiul psihanalizei!
             
În ciuda importantei analizei visului pentru descoperirea functionarii psihicului abisal, dar si în terapia propriu-zisa, acest domeniu extrem de important al psihanalizei nu a mai succitat interesul psihanalistilor dupa cercetarile lui Freud. În aceeasi lucrare citata la începutul acestui articol, Freud însusi observa cu amaraciune: "Veti gasi în primele volume [ale "Revistei internationale de psihanaliza"] o rubrica permanenta - "cu privire la interpretarea visului" -, cu bogate contributii la diferitele puncte ale teoriei visului. Dar cu cît avansam mai mult în timp, aceste contributii sînt tot mai rare, iar rubrica permanenta va sfîrsi prin a dispare complet..." ("Nouvelles conferences...", op. cit. p. 14). În ciuda acestui dezinteres constant pentru teoria visului, dezinteres care se materializeaza în zilele noastre printr-o abordare schematica, abstracta, a visului în terapia psihanalitica, importanta acestui domeniu de cercetare este, asa cum am mai spus, cruciala. De aceea trebuie sa-i acordam locul care i se cuvine.