Șofran En. ............................De. (saffron - safran)

Șofranul este recoltat în lumina soarelui de dimineață. Dacă tot vorbim de culoarea aurului, șofranul are o valoare similară cu cel al acestui metal prețios! Aroma sa subtilă și aromată, de miere, poate fi utilizată în toate bucătăriile și într-o gamă largă de preparate.

Șofranul ca şi condiment

Practic, niciun alt condiment nu este la fel de misterios și râvnit ca șofranul. Aroma sa de lungă durată amintește de miere și mosc și are o notă florală, pământie care poate avea și un ușor iz de mirodenie. O cantitate mică din cel mai scump condiment din lume conferă preparatelor o aromă incredibil de intensă și o culoare galben intensă. Condimentul este disponibil sub formă de firicele întregi sau sub formă de pudră. Firicelele de șofran îşi păstrează mai bine aroma și este mult mai ușor de apreciat calitatea condimentului sub această formă. Trebuie recoltate firicele de la aproximativ 150.000 de flori pentru a produce un kilogram de șofran.

Utilizare

Pentru a savura aroma deplină a șofranului, acesta ar trebui folosit cu moderație și nu ar trebui combinat cu prea multe alte condimente.  Chili  și  vanilia  completează perfect aroma sa prețioasă. Șofranul este un condiment foarte potrivit pentru aproape orice preparat, dar este deosebit de bun cu pește, carne de pasăre, orez, paste sau în prăjituri. Deoarece aroma de șofran este eliberată numai când este încălzită – dar nu trebuie încălzită prea mult – avem un sfat util care te va ajuta să obții cât mai mult gust de la acest condiment prețios: Mărunțește firicelele într-un mojar cu pistil sau între degete și înmoaie-le în puțină apă sau lapte. Această reducție de șofran poate fi adăugată pe preparat când acesta este aproape gata.

SUGESTIE!
Șofranul este foarte sensibil la căldură: Trebuie adăugat numai în timpul gătirii, dacă temperatura nu este prea ridicată. Adăugarea firicelelor direct pe un preparat fierbinte distruge aroma delicată a acestora.

Planta

Se crede că șofranul a ajuns în Europa Centrală din Creta, ceea ce a dus la cultivarea sa și în țări precum Austria. Această plantă este cultivată în prezent regiunile Burgenland și Wachau. În jurul Maissauer Berg din Austria inferioară și în nordul landului Burgenland, firicicele de șofran erau culese dimineața devreme din florile albastru deschis și violet, pentru a se asigura că nu au fost deteriorate. Fiecare stigmată portocalie intensă de la planta  crocus sativus  este culeasă manual, ceea ce explică prețul relativ ridicat al șofranului. Drept urmare, au existat întotdeauna versiuni false ale acestui condiment. Turiștilor din Maroc, Tunisia, Turcia și Egipt li se oferă în prezent șofrănelul mult mai ieftin, în locul șofranului.

Cultivare

Cultivarea şofranului nu diferă cu nimic faţă de cel specific altor culturi însă, pentru obţinerea celor mai bune rezultate, respectarea anumitor reguli este esenţială în acest sens. Nu uita, calitatea condimentului este cea care dictează preţul de vânzare al acestuia.

Pentru a cultiva şofran, în primul rând ai nevoie de bulbi de Crocus sativus si o porţiune de teren cu sol argilos sau silicos. Foarte importante sunt si condiţiile climatice specifice zonei alese, Sofranul este o plantă iubitoare de căldură, căreia nu-i prieste răcoarea si umiditatea excesiva care poate cauza fenomenul de putrezire al bulbilor.

În schimb, trebuie să acorzi o atenţie deosebită irigării, iar în cazul în care traversăm perioade mai secetoase, să asiguri culturii necesarul de apă.

În solul argilos sau silicos se sapă mici sanţuri la o adâncime de 10 cm. Ca distanţă între rânduri 15 cm, în timp ce distanţa între bulbi trebuie să fie una relativ mare. De asemenea, înainte de săparea randurilor asigură-te ca solul este umed, în acest fel rădăcinile se vor prinde mai repede si mai bine.

Cea mai bună perioadă de plantare a bulbilor este toamna, mai exact jumătatea lunii august, sfârşitul lui septembrie. Florile înfloresc o singură dată pe an si doar pentru scurt timp (aproximativ 2 săptămâni), culegerea acestora fiind realizată în perioada cuprinsă între jumătatea lunii octombrie si începutul lunii noiembrie. Întrucât sunt firave si se ofilesc repede, se culeg înainte de răsărit, la primele ore ale dimineţii.

După culegerea florilor, urmează extragerea manuală a stigmatelor (firicelele de şofran), fiecare in parte având 3 astfel de filamente. Datorită continutului de apă pe care îl au, ulterior sunt uscate în cuptor sau chiar şi la soare, rezultând astfel formă finală a condimentului. Asa cum am precizat la început, recoltarea sofranului este un proces migălos care necesită multă muncă, in final însă eforturile fiind pe deplin răsplătite.

Cum se păstrează?
Şofranul trebuie ţinut departe de lumină şi temperaturi extreme, bine închis, de preferinţă într-un recipient din sticlă.

Cum se foloşeşte?
Pe cât posibil acesta se adaugă spre sfârsitul perioadei de preparare pentru a evita distrugerea aromei.
Mirosul sofranului aduce a pământ proaspăt, însoţit de o adiere plăcuta şi răcoritoare. Staminele sunt late la bază şi ascutite la vârf atunci când sunt uscate.

Staminele florii de Şofran

Detalii

DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ
Crocus sativus

FAMILIE
Familia irișilor (Iridaceae)

ALTE DENUMIRI
Crocus de toamnă, crocus, crocus de șofran

ORIGINE
Creta

Sursa

Nu există dragoste mai sinceră decât dragostea pentru mâncare. - G.B.Shaw