Salvie En. .........................De. (sage - salbei)

Salvia este adesea utilizată în preparate mediteraneene pentru a adăuga o aromă rășinoasă subtilă și ușor amară - este populară încă din vremurile romane antice!

Salvia ca și plantă aromatică

Cu o aromă ușor rășinoasă și o notă aromată delicioasă, bucătăria mediteraneană este imposibil de imaginat fără salvie. Salvia era extrem de populară încă din vremurile romane antice. Denumirea sa botanică, „Salvia officinalis”, provine din cuvântul latin pentru salvare sau vindecare („salvere”) și se referă la trăsăturile favorabile atribuite acestei plante. Dintre numeroasele specii de salvie, două dintre acestea sunt adesea utilizate în bucătărie: salvia dalmațiană de calitate foarte ridicată și salvia grecească, mai puțin disponibilă. Frunzele sunt folosite predominant ca verdeață aromatică, dar și tulpinile sunt folosite ocazional.

Utilizare

Aroma delicioasă, ușor amară a salviei se folosește cel mai adesea în preparate din nordul Italiei și din regiunea Provence din Franța, inclusiv preparate cu paste, cu orez, carne de pasăre, pește și ouă, carne de vițel, ficat de vițel și ficat de pui, carne de miel, vânat, salate, tocane și sosuri de roșii. Frunzele uscate sunt utilizate și pentru a face ceai. Aroma salviei nu se diminuează atunci când planta este expusă la căldură, de aceea frunzele sale pot fi gătite sau prăjite cu alte ingrediente pentru perioade mai lungi de timp, fără a-și pierde aroma. În Italia, frunzele de salvie prăjite în unt merg foarte bine cu vinul. Totuși, salvia nu este mai niciodată utilizată în formă crudă pentru a condimenta preparate.

SUGESTIE!
O rețetă care este pe cât de simplă, pe atât de delicioasă: Adaugă la gnocchi frunze de salvie prăjite în unt și puțină ricotta fărâmițată. O adevărată desfătare gourmet!

Planta

Există aproape o mie de soiuri de salvie, iar unele care diferă mult în ceea ce privește aroma lor. Plantele de salvie sunt în mare parte plante anuale sau bianuale care cresc la o înălțime de aproximativ un metru. Salvia dalmațiană, care este populară ca verdeață aromatică, are flori violet, în timp ce alte specii au flori roșii, roz, albastre sau galbene. Frunzele sale sunt păroase pe ambele părți și au o culoare de la gri argintiu spre gri-verde. La fel ca  măghiranul,  menta ,  busuiocul  și  oregano , salvia face parte din familia mentei. Unul dintre elementele care caracterizează aceste plante este prezenta substanțelor parfumate prezente în uleiurile esențiale ale acestora.

Cultivare

Salvia este o plantă perenă care poate să crească în diferite împrejurimi, dar produce frunze mai gustoase atunci când primește multă lumină solară. Preferă un pământ argilos, nisipos, deloc umed și este destul de rezistentă vremurilor secetoase. Dacă planta pare ofilită, puțină apă o va înviora imediat datorită nevoii reduse de umezeală. Este bine să așteptăm până se usucă pământul înainte să o udăm. Salvia trebuie ținută într-o zonă bine aerisită pentru că pot apărea probleme cauzate de mucegai și trebuie supravegheată pe parcursul perioadelor umede. O idee este să punem pietriș pe pământ, la baza plantei, pentru că apa se evaporă mai repede de pe pietricele în comparație cu materiile organice.

Îngrijirea în ghiveci.
Ghiveciul cu salvie trebuie ținut într-un loc bine aerisit pentru a evita apariția mucegaiului și într-un loc în care să poată beneficia de cât mai multă lumină solară (6-8 ore de lumină solară zilnic). Vara este recomandat să ferim planta de lumina directă a soarelui, după-amiaza. Salvia preferă un sol mai puțin umed, însemnând că vom uda planta atunci când pămânul este uscat aprox 2cm de la suprafață.

Recoltarea în ghiveci se face prin tăierea sau ruperea frunzelor și prin taierea răsadurilor mici. În primul an este recomandată recoltarea ușoară a frunzelor pentru a îi permite plantei să se dezvolte. După primul an recoltarea se va face asigurându-ne că îi ramân câteva tulpini, din care să se dezvolte. După ce ajunge la maturitate, salvia poate să fie recoltată până la de 3 ori pe an. Este recomandat să încetăm tăierea frunzelor toamna, ca planta să se poată pregăti pentru iarnă.

Transplantarea in pământ  se face cu răsaduri de salvie, fiind cea mai ușoară și bună metodă de a începe o cultură nouă. Perioada optimă pentru transplantare este, cu una sau două saptămâni înaintea ultimului îngheț de primăvară (aprox. jumătatea lunii martie), într-un sol cu o temperatură cuprinsă intre 15-20 grade Celsius și foarte bine drenat. Salvia nu va tolera un sol ud și astfel riscăm ca planta să moară. Pentru că este o plantă destul de robustă, are nevoie de mult spațiu pentru a se maturiza  și astfel o vom planta la o distanță de 60cm între plante. Pentru a-i asigura o dezvoltare eficientă, primăvara vom tăia tulpinile lemnoase (acestea produc frunze cu un gust lemnos și astfel scad calitatea gustului), pentru a asigura o producție bună din punct de vedere calitativ.

Detalii

DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ
Rosmarinus officinalis

FAMILIE
Familia mentei (Lamiaceae)

ALTE DENUMIRI
Buruiană de busolă, plantă de busolă, plantă polară, roua mării

ORIGINE
Regiunea mediteraneană

Sursa

Nu există dragoste mai sinceră decât dragostea pentru mâncare. - G.B.Shaw