Leuștean En. ............................De. (lovage - liebstöckel)

Aroma robustă și ușor dulce, dar picantă a leușteanului este adesea utilizată în supe, tocănițe și salate. Această plantă perenă a fost prețuită din antichitate.

Leușteanul ca și plantă aromatică

Cu aroma sa ușor iute, dulce și intensă, leușteanul seamănă cu țelina și lasă un gust ușor de mosc în gură. Este deosebit de popular în Austria, sudul Germaniei, România și Bulgaria ca ingredient în supe și tocănițe. În antichitate, leușteanul era una dintre cele mai populare plante aromatice care se utilizau cu carnea de pasăre și fructele de mare. În politica sa agricolă, Carol cel Mare a ordonat ca această plantă să fie cultivată pe toate domeniile regale, cu condiția ca condițiile climatice să fie adecvate. Prin urmare, planta a devenit și mai populară și importantă în bucătăriile regionale.

Utilizare

Aproape nici o ciorbă nu este completă fără leuștean. Planta completează alte plante aromatice și legume care sunt utilizate în mod tradițional ca amestecuri pentru mâncăruri consistente, cum ar fi bulionul de vită, supa de pui și tocănițele. Aroma ușor amară a leușteanului merge bine și în umpluturi pentru carne și paste, în preparate cu cartofi precum gratenuri și în salate. Leușteanul trebuie folosit cu moderație, deoarece este ușor să-i subestimezi puterea și își păstrează aroma chiar și atunci când este gătit o perioadă lungă de timp. În unele regiuni şi tulpinile de leuștean sub formă de pulbere sunt utilizate drept condiment, pe lângă frunzele sale proaspete sau uscate.

SUGESTIE!
Leușteanul are o aromă extrem de intensă, astfel încât este bine să ai grijă când îl utilizezi pentru a condimenta preparate – adaugă-l treptat până când obții aroma dorită.

Planta

Se consideră că leușteanul provine din Asia Centrală. Deoarece face parte din familia pătrunjelului, leușteanul este înrudit cu  pătrunjelul ,  anasonul  și  mărarul . Planta crește până la o înălțime de doi metri. Tulpinile sale goale, tubulare, produce flori galbene și frunze bipenate de un verde intens. Numele în engleză („lovage”) nu are nimic în comun cu termenul „love” (iubire). Spre deosebire de  măghiran  și  cimbru , planta nu a fost niciodată asociată cu dragostea și loialitatea. Denumirea provine, de fapt, din regiunea Liguria din Italia, unde planta a înflorit din vremuri străvechi.

Cultivare

Leușteanul se seamănă primăvara. Perioada de semănat în primăvară pentru leuștean este în luna martie, dar se poate semăna leuștean și toamna, în septembrie. Pentru un randament mai bun, se recomandă producerea răsadurilor de leuștean.
Semințele de leuștean germinează la temperaturi de 16-21 grade Celsius în circa 15-20 zile.
Răsadurile de leuștean se pot planta afară când au rădăcini mature, adica undeva către finalul primăverii și începutul verii la semănatul de martie.

Dacă optați pentru un semănat direct în grădină, plantele răsar, după semănarea de primăvară, în circa două-trei săptămâni, iar cele semănate toamna, la începutul lui martie. Este necesară rărirea parcelei, dar numai anul următor primei semănări.
Plantarea leușteanului în câmp sau în grădină se face pe rânduri, cu distanță de 50-60 cm între rânduri, și distanță de 20-25 cm între plante pe rând.

Îngrijirea leușteanului

Leușteanul pus în grădină trăiește în medie 7-10 ani și are tendința de a forma tufe care se pot regenera singure dacă solul este bine fertilizat si afânat corect primăvara.
Îngrijirea leușteanului în grădină înseamnă mai ales păstrarea curată a culturii, fără buruieni. Plantele au nevoie de apă, așa că în perioadele de secetă, leușteanul se irigă.
Începand din anul 2 se vor elimina tulpinile florifere pentru a favoriza producția de frunze.

Boli și dăunători la leuștean

Bolile și dăunătorii pot afecta cultura de leuștean. Leușteanul este sensibil la boli precum septorioza, mana și pătarea albă.
Pătarea albă la leuștean se manifestă prin apariția unor pete decolorate, circulare, de aproximativ 3 mm diametru pe frunze, indiferent de vârstă acestora. Petele sunt delimitate e dungi brune și, deși inițial sunt izolate, ulterior ele se pot uni, devenind cafenii cu puncte negre în centru. Frunzele afectate se usucă și cad.
Mana la leuștean se manifestă prin apariția de pete decolorate, pe suprafața superioară a frunzei, însă acestea sunt acoperite pe partea inferioară cu un puf foarte fin, de nuanță alb-cenușie.
Bolile fungice se răspândesc la leuștean prin spor transportați de ploaie sau de vânt. Bolile pot fi prevenite cu o arătură adâncă, prin folosirea semințelor de bună calitate și prin aplicarea unor fungicide precum Topsin sau Metoben.

Recoltarea leușteanului

Recoltarea frunzelor de leuștean se face treptat, la circa trei luni de la înființarea culturii. Se taie frunzele care au ajuns la maturitate, dar care nu sunt foarte bătrâne.

Semințe de leuștean

De la leuștean se recoltează și semințele, care se usucă și se macină. Ele se pot utiliza la condimentarea cărnurilor de porc, bită și pui pentru a da arome biscuiților sărați și sărățelelor și chiar a pâinii făcute în casă.
Recoltarea semințelor de leuștean se face când acestea sunt la maturitate, au culoarea brună și încep să se usuce. Recoltarea se face prin tăierea tulpinilor florifere de la bază, dupa care se procedează la uscare și extragerea semințelor.

Detalii

DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ
Levisticum officinale

FAMILIE
Familia pătrunjelului (Apiaceae)

ALTE DENUMIRI
Leuștean de grădină, pătrunjelul iubirii, leuștean de coastă, leuștean italian

ORIGINE
Probabil Asia Centrală

Nu există dragoste mai sinceră decât dragostea pentru mâncare. - G.B.Shaw