Ienupăr En. ...................................De. (juniper - wacholder)

Fructele de ienupăr sunt singurul condiment care provine de la un conifer. Aroma rășinoasă, dulce și lemnoasă a ienupărului merge bine cu preparate cu vânat, carne și pește, precum și la conserve și varză murată.

Ienupărul ca și condiment

Strict vorbind, fructele de ienupăr nu sunt de fapt fructe – sunt conuri rotunde. În forma lor uscată, au o aromă caldă, ușor dulce, rășinoasă și lemnoasă, care amintește de  boabele de piper roz . Boabele de ienupăr sunt un condiment foarte potrivit pentru preparatele cu vânat, plăcinte, varză murată, supe și sosuri, fiind utilizate și pentru afumare și conservarea unor ingrediente. Totuși, aceste boabe sunt mai cunoscute pentru utilizarea lor în producția de gin decât pentru gătit. Ienupărul este utilizat drept condiment doar în anumite regiuni – popularitatea sa este limitată în principal la Europa de Nord, Franța, Germania și Austria.

Utilizare

Ienupărul se potrivește foarte bine cu  ienibaharul ,  piperul ,  dafinul ,  usturoiul ,  măghiranul  și în special cu  rozmarinul . Boabele trebuie zdrobite ușor într-un mojar cu pistil înainte de utilizare, astfel încât aroma lor deplină să fie eliberată în preparat. Având în vedere că ienupărul are o aromă intensă, la un preparat nu trebuie adăugate mai mult de șase până la opt boabe. Boabele întregi sunt de obicei îndepărtate înainte de servire, deoarece au o aromă foarte intensă și acrișoară când se muşcă din ele – îți recomandăm să pui boabele de ienupăr într-o punguță de pânză sau într-un săculeț de ceai atunci când le adaugi la tocănițe și la caserole, astfel încât să fie mai ușor de îndepărtat.

SUGESTIE!
De asemenea, ienupărul este o alegere excelentă pentru deserturi. Combinat cu ienibahar, conferă prăjiturilor cu mere și pere o savoare unică, fabuloasă!

Planta

În funcție de tip, fructele de ienupăr cresc pe un copac columnar sau arbust mai mic. Planta era deja cunoscută în antichitate, dar aroma fructelor sale a devenit populară abia în secolul al XV-lea. Deși ienupărul face parte din flora endemică din America de Nord și Asia, acesta este răspândit în special în țările alpine și este utilizat în preparatele naționale ale acestor țări. În prezent, majoritatea boabelor de ienupăr recoltate provin din culturi sălbatice din Ungaria, Italia și Croația. Conținutul de ulei esențial depinde de originea ienupărului: Cu cât cultivarea se face mai în sud, cu atât mai mare este conținutul de ulei esențial din boabe.

Cultivare

Ienuperii pot fi inmultiti prin seminte, butasi sau marcotaj. Semintele se recolteaza la maturitate (iarna) si se seamana primavara. Deoarece germinatia poate dura pana la un an, nu este o metoda des utilizata.

Plantare . Se poate face primavara sau toamna, in perioada de repaus vegetativ, la temperaturi de peste 5°C, daca solul nu este inghetat si nu exista pericol de inghet. Asigurati-va ca procurati materialul saditor cu balot, de la pepinierele autorizate. Imediat dupa plantare, se uda din abundenta, apoi se mentine pamantul reavan.

Boli si dăunători

Bolile care pot afecta ienuperii sunt: cancerul bacterian, necrozarea ramurilor din exterior spre interior, necrozarea ramurilor din interior spre exterior si uscarea plantelor. Daunatorii ce pot aparea la ienuperi sunt afidele, paduchii testosi si diferite specii de omizi.

Detalii

DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ
Juniperus communis

FAMILIE
Familia cipreselor (Cupressaceae)

ALTE DENUMIRI
Ienupăr comun, cedru, cedru roșu

ORIGINE
Europa, America de Nord, Asia

Sursa

Nu există dragoste mai sinceră decât dragostea pentru mâncare. - G.B.Shaw