Dafin
En. ................................................De.
(bay leaves - lorbeerblätter) |
 |
Frunzele de dafin aromate și amare erau folosite pentru a încorona sportivii în Grecia Antică. În prezent, dafinul își prezintă versatilitatea în mâncăruri precum tocană și supă.
Dafinul ca și plantă aromatică
De obicei, frunzele sunt folosite ca verdeață aromatică, dar uneori și fructele și crengile sunt folosite pentru a adăuga savoare mâncărurilor. Frunzele de dafin proaspete au o aromă amară, fructată și citrică. Frunzele de dafin uscate, pe de altă parte, au o aromă ușor amară, balsamică, care amintește de nucșoară . Poți aprecia calitatea frunzelor de dafin uscate prin intensitatea aromei și culorii acestora: Cu cât sunt mai verzi, cu cât este mai bună este calitatea foilor de dafin. Spre deosebire de alte plante aromatice cu frunze, frunzele de dafin nu se rup când sunt gătite, astfel încât sunt adesea scoase înainte de a servi preparatul gătit. Utilizare
Dafinul este rezistent la căldură și poate fi gătit pentru perioade mai lungi de timp fără a pierde multă aromă. Din acest motiv, este un condiment foarte popular utilizat la tocane, caserole și sosuri. De asemenea, dafinul este o verdeață aromatică excelentă care poate fi utilizată în preparate cu carne. Aroma amară a dafinului completează perfect și alimentele conservate, precum măslinele. Este mai bine să nu puneți prea multe frunze în mâncare – aroma lor începe să se dezvolte în timpul gătirii. Deoarece frunzele de dafin uscate își pierd repede aroma, îți recomandăm să nu le cumperi pentru a le pune în dulapul de depozitare – cumpără-le numai atunci când ai nevoie de ele. SUGESTIE!
Dafinul merge foarte bine cu orezul și produsele lactate. Sfatul nostru special este un păhărel înainte de culcare: Trebuie doar să infuzezi una sau două foi de dafin în lapte cald îndulcit cu miere!
Planta
Arborele de dafin este înrudit cu scorțișoara și era cultivat în Asia și în regiunea mediteraneană încă din antichitate. De atunci, a fost considerat un simbol al faimei și onoarei – a fost chiar utilizat pentru a încorona sportivii victorioși din Olympia. Carnea era de asemenea gătită la grătar deasupra unui foc din lemn de dafin, astfel încât carnea să preia gustul rafinat și amar al plantei aromatice. Arborii de dafin cresc până la o înălțime de zece metri. În prezent, dafinul este cultivat cu precădere în regiunile Mării Mediterane și Mării Negre, iar Turcia produce peste jumătate din recolta mondială. De asemenea, arborii de dafin pot supraviețui și în regiuni mai reci, precum Europa Centrală, de obicei sub formă de plante în ghiveci.

Cultivare
Dafinul se simte foarte bine in ghivece mari, unde poate deveni un arbust decorativ minunat. Deși dafinul are origini exotice, nu este o plantă cu cerințe speciale. Este rezistent, tolerează umbra și umbra parțială, dar preferă locurile cu soare abundent. Lipsa razelor directe ale soarelui va duce la stagnarea plantei.
Detaliul esențial pentru dezvoltarea arbustului este temperatura, care trebuie să fie de 27-30 de grade C. Arbustul nu este rezistent la inghet, daca nu este protejat riscă să-si inlăture majoritatea ramurilor. Dafinul poate fi cultivat în ghivece. Pentru plantele în ghiveci, solul trebuie să fie nisipos, fertil, cu o capacitate de drenaj foarte bună.
Transplantarea se face rar, la 3-4 ani, exclusiv primăvara, iar in fiecare an este bine sa inlocuiesti solul la suprafața.
Tăiată corect - primăvară sau toamna, coroana poate fi modelată în forme rotunde. Se recomandă tăierea ramurilor inferioare, din tulpină, după 3-4 ani. Se păstrează ramurile superioare, dar frunzele sunt rupte și nu se păstrează mai mult de trei pe fiecare ramură. Acest tratament este destul de dur și se face în etape, dar în decurs de doi ani, dafinul va forma o coroană rotundă și densă, fiind o specie prolifică vegetativ. Dafinul are tendința de a crește în înălțime, așa că se recomandă ca atunci când ajunge la o înălțime de 1,5 metri, vârful arbustului să fie tăiat. Acest lucru va încuraja dezvoltarea ramurilor mici, care vor da un aspect rotunjit coroanei.
Dafinul se udă din abundență, mai ales vara in zilele foarte călduroase. Îmbunătățirea sau stagnarea poate duce la distrugerea rădăcinilor. Nu udați niciodată în exces și nu păstrați niciodată apă în farfuria oalei. La plantare, se recomandă plasarea unui strat de nisip de zece centimetri la baza ghiveciului, care acționează ca zonă tampon. Dafinul este fertilizat cu îngrășăminte lichide o dată la două săptămâni, dar în mod ideal ar trebui să fie fertilizat cu produse naturale, compost o dată la doi ani, când solul și ghiveciul în care este pusă planta sunt complet schimbate. Pe timpul iernii, dafinul trebuie transportat in spații protejate intr-o incăpere răcoroasă unde beneficiază de lumina indirectă. Este rar udat pentru a împiedica creșterea.
Frunzele pot fi culese pe tot parcursul anului, dar cele culese în august sunt mai aromate. Frunzele de doi ani sunt ideale deoarece au un miros puternic, care se simte imediat ce frunzele sunt rupte. Secate, ferite de razele soarelui, frunzele își păstrează aroma puternică.
Înmulțire
Înmulțirea dafinului se face cel mai adesea, prin butași de vârf și fragmente de lăstari semilignificați, la sfârșitul verii. Înrădăcinarea este foarte dificilă și de lungă durată (2-3 luni) și necesită utilizarea obligatorie a stimulentelor rizogenice. Substratul ideal pentru inradacinare este reprezentat de amestecul format din parti egale de turba + perlit iar conditiile optime de inradacinare sunt: 22-24 °C in atmosfera, 25-27 °C in substrat, 85-90% umiditate atmosferica. . Mai rar, înmulțirea se face și prin semințe și marcaj aerian. Semințele au coaja tare și se vor ține în apă 24-48 de ore înainte de însămânțare; semănatul se face în aceleaşi condiţii ca şi înrădăcinarea butaşilor, însă creşterea plantelor este mult mai lentă.
Detalii
DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ
Laurus nobilis
FAMILIE
Familia Lauraceae
ALTE DENUMIRI
Laur, laur adevărat, frunză de dafin
ORIGINE
Turcia, regiunea mediteraneană, regiunea Mării Negre
Sursa
Nu există dragoste mai sinceră decât dragostea pentru mâncare. - G.B.Shaw
 |
|